luni, 31 octombrie 2011

Strain la tine "acasa"

Te-ai simtit veodata strain de aceasta lumea? Ai simtit vreodata ca nu este locul tau aici? Eu da! Ma uit in jurul meu si vad ca lumea ce e facuta pentru mine nu este aici. Vreau o lume plina de zambet, speranta, iubire, o lume cu oameni ce te intampina cu bunatatea lor. Inchid ochii si imi imaginez o lume fara razboaie, rautate, fara oameni ce urasc, oameni ce-si ranesc aproapele. Femeile ce-si abandoneaza copii doar pentru ca nu si doresc, copii ce-si macelaresc parinti si spun ca e binecuvantarea domnului, parinti ce-si dau copii afara din casa, toate astea sunt rupte din filmele horror. Nu, asta nu e lumea in care as vrea sa fiu. S-o ia dracu! O iau razna de multe ori si ma gandesc tot mai des daca bucatica mica de plumb, aflata in interiorul unei tevi, ma poate ajuta sa-mi intalnesc lumea la care visez. Nu, asta e pas slab facut atunci cand ingerii te parasesc si te lasa sa te ratacesti. N-am sa ma las ingenunchiat de raul din jurul meu. Cu putin timp in urma sa pasesc pe aceasca lume, sunt sigur ca am promis ca voi fi un luptator si voi rezista in aceasta lume. Nu-mi dau seama exact in acest moment ce voi face, dar sunt sigur ca o pot salva. Sunt sigur ca cine m-a trimis aici sa vad atatea si sa le intampin, nu m-a trimis doar pentru ca nu mai avea ce face cu mine. Am un drum de strabatut si o intreaca lume de cunoscut. Sper ca intr-o zi dar intr-o alta viata, sa am ce povestii si mai sper ca aceasta lume sa fie doar o amintire.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Inceput

S-a nascut din intamplare, a continuat din atractie si a fost urmat din sentimente. Acesta e inceputul povestii mele. Am cunoscut-o intamplator, dar desii ne vedeam ocazional si atunci 3 min cel mult, cu fiecare data cu cat o vedeam, imi placea si mai mult. Chiar daca o vedeam cateva minute sau poate mai putin,  era suficent ca privirea sa-mi hranesca speranta. Ma gandeam mereu cum as putea vorbii mai mult cu ea, cum as putea afla cat mai multe despre ea. Curajul si timiditatea mea ce lipseau de fiecare data, si ma faceau sa nu scot prea multe cuvinte. Ochii ei ca doua masline si privirea calda, imi spuneau ca este o fata sincera, deschisa, cu foarte multe sentimente de oferit dar cu toate astea si foarte sigura pe ea. Iti inspira sentimentul de siguranta, chipul ei bland iti spunea multe si totusi putine. Stia sa citeasca omul de la prima privire si chiar daca iti dadeai seama ca nu merge sa o duci de nas, parca nici nu iti doreai. Te simteai ca si cum era jumatate din viata ta si ca nu merita sa fie mintita, ca e pacat sa nu-i oferi sinceritate. Imi amintesc si acum vorbele batranului meu tata - "atunci cand vei intalnii persoana ce te va face sa-ti bata inima puternic si nu-ti vei gasii cuvinte sa te poti exprima, atunci pe aceea fata sa nu o minti si nici sa nu o faci sa sufere". Sunt cuvinte pe care le am mereu intiparite in minte si chiar daca nu le-as fi avut, tot nu puteam sa am alte ganduri. E fata pe care mai toti barbatii spun ca si-o doresc dar cu toate astea putin spun cu adevarat asta. Poti vorbii cu ea despre fotbal, masini, calculatoare, tehnologie, despre sentimente si trairi, despre iubire si viata, despre ce simti in acel moment si ce-ti trece prin gand in orice secunda. Iti poate fi prieten si omul ce-ti va fi alaturi tot restul vietii. Imi vine acum in minte un vers dintr-o melodie a celor de la Proconsul in care Bodo spune asa "povesteste-i despre tine daca nu ai nimic de-ascuns". Cand esti cu ea ai vrea sa-ti pui toata viata pe tava si sa i-o oferi. Sa nu ai secrete fata de ea, iar daca ai, te simti parca inchis intr-o colivie si ca te minti defapt pe tine. Da, stiu, veti spune ca sunt indragostit si deaia vad totul atat de minunat la ea. Nu, chiar nu m-am gandit ca intre mine si ea va putea exista ceva. Era pur si simplu o fata pe care o intalneam foarte rar si atunci poate fortat de imprejurari, dar care m-a facut sa o privesc de fiecare data cu alti ochi. Nu stiu daca si sentimentele ei sunt reciproce insa, sincer in acest moment nu ma prea gandesc la asta. Mi-a spus ca ne-am intalnit intr-o perioada nepotrivita si ca nu ar vrea sa iasa ceva urat intre noi. Cu toate astea, la ce ma gandesc e sa ma bucur de momentele placute alaturi de ea. Poate veti spune ca sunt egoist si ca ma gandesc doar la binele meu, insa nu este adevarat. Ma gandesc la ziua in care poate va avea sentimente adevarate fata de mine si sa-i ofer poate tot ce nu au stiut altii sa-i ofere. A trecut prin momente neplacute in viata, prin momente ce nu merita sa le traiasca, sau poate ca a fost mai bine ca s-au intamplat (ea spune mereu ca nimic in viata nu se petrece intamplator). Poate ca are dreptate, poate ca si mie viata mi-a adus-o-n cale pentru a cunoste adevarate sentimente si a le oferii unei fete ce merita sa le primeasca. Ii multumesc pentru ca m-a invatat ce inseamna sinceritatea, si respectul. Mereu am crezut ca intr-o relatie daca nu exista respect si sinceritate, dragostea nu va venii de la sine. Ma veti intreba poate cum de am reusit sa ne vorbim. Intr-o zi calduroasa si senina de vara, ne-am intalnit ca de fiecare data in acelasi loc, insa de data aceasta era singura. Am deschis un subiect total intamplator si am reusit sa aflu cate ceva despre ea. A durat o pauza pana ne-am vorbit urmatoarea data si asta nu s-a mai intamplat in acelasi loc, pentru ca ea acolo nu mai venea. Am stat si m-am tot gandit cum as putea face in asa fel in cat sa i-au legatura cu ea. Cum internetul a ajuns pe zi ce trece mai aproape de mine, am apelat la el. Am incercat sa gasesc un subiect de discutie cu ea. Ne-am schimbat cateva cuvinte in cateva seri insa nimic concret. Pana intr-o seara in care mi-am luat inima in dinti si i-am cerut id-ul de mess. Am continuat sa ne vorbim si am aflat mai multe ea si parca ceva ma aducea din ce in ce mai aproape de ea. Ma facea sa-mi dau seama ca ce vazusem atunci la ea in putinul timp, nu a fost inselator. Chiar era fata pe care mi-o imaginam si cu fiecare discutie pe care o aveam, cu atat mai mult ma atragea. Din pacate a intalnit pe cineva ce-i trezea sentimente puternice. Aveam de ales intre a pleca si a ma resemna cu gandul ca nu am avut noroc sa ma bucur de o fata ca ea, sau de a ramane alaturi de ea si chiar daca nu eram iubiti, atunci macar prieteni. Mi-a cerut sfaturi (chiar daca simtea o parte din sentimentele ce ii le purtam) iar eu am incercat sa o ajut si sa-i ofer tot sprijinul meu. Nu stiu daca puteti intelege ce voi spune acum "nu conteaza daca persoana pe care o iubesti se trezeste in fiecare zi alaturi de tine sau de o alta persoana, atata timp cat ea este fericita, atunci si tu esti fericit". Am aflat de la ea, ca acel "ticalos" nu a stiu cum sa o respecte si o vedea ca pe orice fata pe care o poti intalnii la coltul strazii cu baietasii de cartier, spargand seminte si daca-i dai o sticla cu vin, merge cu tine acasa. Ceva din mine se bucura si se gandea ca inca exista sanse sa fiu langa ea, insa pe dealta parte imi pare rau. Imi pare rau sa o vad nefericita. Nu ma incanta gandul ca e alaturi de mine dar inima si sentimentele sunt pentru altcineva. Acum intamplarea a facut sa stam impreuna o noapte intreaga si sa ne uitam la filme si sa vorbim tot felul de nebunii, si sa-i fur un sarut. Nu stiu daca asta e un inceput sau e doar ceva de moment, insa ce stiu e ca n-am sa uit niciodata aceste momente ce m-au facut sa zambesc si sa-i cer sa nu intrebe de ce am facut asta, de ce a trebuit sa ma fofilez atat pentru un sarut inocent dar cu multa speranta. Nu stiu daca ea simte ceva pentru mine sau doar s-a lasat condusa de val. Ma bucur ca s-a intamplat iar daca toate acestea vor continua, am sa fiu cu adevarat fericit si am sa incerc mereu sa o fac si pe ea fericita. Am sa-i ofer tot ce am eu mai bun, iar daca un moment neplacut in viata ei se va ivii, atunci n-am sa fug si nici spatele n-am sa-l intorc, am sa-i fiu alaturi chiar daca vom fi sau nu impreuna.

luni, 24 octombrie 2011

Nimeni

     Ma uit in jurul meu si observ pe zi ce trece mai mult, cati nimeni trec pe langa mine. Ma indrept in fiecare dimineata spre servici si in metrou sau autobuz observ din ce in ce mai multe fete de nimeni. Ma uit la acel batran ingandurat, ce sta pe scaunul de langa usa si nimeni nu stie ca poate el a fost profesor, sau poate doctor, sau poate un muncitor intr-o uzina. Langa el zaresc o privire calda si zambitoare a unei domnisoare nu demult trecuta de varsta adolescentei insa lafel de ingandurata. Stau si ma intreb oare la ce se gandesc. Intorc privirea si vad cativa oameni inghetati de frig, cu fetele crapate si parca ar vrea sa injure de toate cele ca nu au avut posibilitatea de a realiza ceva in viata pana in momentul ala si sunt nevoiti sa indure toate acestea. Pasesc agale prin oras si incep din nou sa privesc, si din nou vad fete de nimeni in jurul meu. Sunt constient ca daca m-as privii prin ochii lor lafel as spune si de mine. Intalnesti un nimeni in fata ta si nu stii ce ar trebuii sa-i spui. Nu stii ce vrea de la viata si nici incotro se indreapta. Tot ce-ti trece prin cap e ca a aparut pe lume adus de o prea cuvantata fiinta ce i-a dat viata, l-a invatat sa mearga, sa manance, sa gandeasca si mai ales l-a invatat sa iubeasca. Nimeni nu stie ce e el cu adrevarat in sufletul lui. Nimeni nu stie daca si-ar fi dorit sa ajunga cineva  si ca viata nu l-a ajutat. Se uita cu jin la cei ce trec pe langa el si parca toti au zambetul pe buze. Nu are in cap decat drama copilariei, in care golanii din fata blocului il capaciau si ii luau inghetata. Isi dorea sa creasca, sa fie si el mare si sa-si poata tina piept singur pentru ca in momentele alea nu avea la cine striga asa cum aveau ceilalti copii un tata sau poate un frate mai mare sa le ia apararea. Statea si suferea in tacere si nimeni nu-l intreba ce isi doreste cu adevarat, nimeni pentru ca toti il considerau un nimeni. Acum a ajuns si el mare si ar vrea sa dea cu ochii de cei ce atunci cand el era mic il chinuiau, insa acum cand ii priveste dincolo de geamul prafuit si murdar de la camera isi da seama ca aceeia sunt niste nimeni. Privesc tot mai des oamenii strazii si ma intreb ce au fost ei cu adevarat. Sunt sigur ca de cei din jur, sunt priviti ca niste nimeni insa au fost cazuri in care acei nimeni au fost scriitori sau pictori sau cantareti sau poate simpli oameni dar cu un suflet mare care toata viata lor si-au dorit sa ajute pe toti cei din jurul lor si intr-un final n-au realizat nimic, si au ajuns azi sa fie priviti de cei din jur ca niste nimeni. Societatea care a ajuns sa ne ia totul insa mai putin visele. Imi dau seama ca visele sunt singurele ce nu pot fi furate. Vise poate avea oricine si fara sa-i fie impozitate. Cu visele te nasti si le ai tot restul vietii tale insa din pacate drama este ca la sfarsit ajungi sa ramai doar cu ele si tot un nimeni ajungi.

duminică, 23 octombrie 2011

Trairi

Sunt momente, clipe, secunde, in viata ta, ce-ti vine sa-ti iei lumea-n cap. Iti vine sa pleci undeva departe si sa nu mai auzi de nimeni. Sa stai singur si sa nu mai fi deranjat. Sunt momente cand amintirile iti trec prin gand si te fac sa speri, sa visezi. Imi amintesc si acum  ziua in care trebuia sa iau viata in piept. Credeam ca voi darama munti. Stiam foarte bine ca nu-mi va fi usor, insa am visat si intr-o zi, am reusit. Imi amintesc si acum ziua in care tata imi spunea ca sunt doar un "parazit" si ca sunt bun doar sa consum. Acum a venit ziua in care i-am demonstrat ca ma pot sustine singur si ca nu voi "tine umbra pamantului degeaba" asa cum obisnuia sa-mi spuna. Imi amintesc de prima mea dragoste, ce m-a facut sa visez, sa sper, sa simt, si sa am puterea de a o lua de la inceput indiferent cat de greu imi va fi. Amintirea zilei in care nu ma temeam de nimic doar pentru ca o aveam alaturi si ma credeam mai puternic decat oricine. Acum imi dau seama cat de importanta poate fi iubirea pentru om. Daca e ceva cu adevarat ce te poate ridica, atunci cu siguranta doar ea o poate face. Acum stau singur intre cei patru pereti crapati si murdari, afumati cu fumul de tigara si imi trec tot felul de chestii prin minte. As vrea sa ies sa dau piept cu jungla ce se afla dincolo de acesti pereti, insa ma tem. Ma tem de "uraganul" ce ma poate darama si n-am cum sa-i tin piept. Mi-e teama de ziua in care ma voi rataci si n-am sa mai stiu drumul spre casa. Mi-e teama de ziua in care am sa vin acasa si va fi lafel ca in acest moment,  pustiu. Mi-e teama de intunericul noptii lafel cum mi-e teama si de intunericul din sufletele celor din jurul meu. Sunt momenete in care realizez ca totul din jurul nostru e un cosmar si toti cei ce-ti sunt prin prejur sunt doar niste hiene lihnite de foame ce incearca la fiecare secunda sa faci un pas gresit si sa te sfasaie. Egoul imi spune mereu sa fiu puternic sa nu ma las, sa lupt si sa calc in picioare pe oricine incearca sa-mi faca rau. Pentru cateva clipe reusesc sa-mi fac curaj si sa pasesc dincolo de "rezervatie". Dau piept cu ei si incep sa ma lupt, insa nu dupa mult timp ma gandesc daca-si are rost sa fac toate astea. Sa lupt la nesfarsit cu tot raul din jurul meu. Pe zi ce trece, imi dau tot mai mult seama ca toata viata e o lupa nesfarsita, insa stiu bine ca intr-o zi voi invinge raul si la fel mai stiu ca intr-o alta zi va fi prea tarziu. Voi fi rapus de sfarsitul sforii aflate pe mosor.