Ajunul

Ma aflu in pragul ajunului de Craciun. Privesc in jur si simt spiritul lui pana in adancul sufletului. Nu am brad impodobit, nu am luminite, nu am ghirlande si nici clopotei asa cum intalnesti in casele celor din jurul tau atunci cand se afla in pragul sarbatorii. Nu am mai avut aceste trairii cred ca de mai bine de 15 ani. Nu am cunoscut cu adevarat ce inseamna sa te pregatesti de sarbatoare alaturi de familie. Sa-i vezi pe ai tai cum pregatesc totul in casa pentru a simtii ca se apropie o sarbatoare mare. Imi aduc si acum aminte ca de pe la 13-14 ani eram singur in casa de Craciun si ma bucuram ca orice copil ca mi-a adus mosul cadouri sub brad. Nici o secunda nu m-am gandit cat de dureros e sa te vezi singur. Sa vezi cum prietenii tai sunt alaturi de familie de cei dragi, cum se bucura de tot ce traiesc acolo iar tu erai singur. Si acum sunt singur, nu s-a schimbat nimic de atunci. Ma aflu intre cei 4 pereti crapati si murdari ai camerei mele, fara brad sau luminite. Cineva stiu sigur ca-mi va spune "pai da, daca tu ai vrut sa fie asa". Adevaratul motiv pentru care nu vreau sa intalnesc cu privirea asa ceva in camera este ca m-as intrista mai mult decat sunt. As vedea cum in jurul meu e totul frumos insa gol. Tu poate vei rade de mine si imi vei spune ca am luat-o razna si ca ce atat spirit al Craciunului trebuie sa fie. Da, poate ca asa este. Insa nu stii cu adevarat cum e sa fi singur de multi ani, daca stau sa ma gandesc putin nu mai am mult si ating pragul celor 2 decenii in care sarbatoarea de Craciun o intampin singur. Degeaba mergi la prieteni, degeaba iesi si vei fi cu o parte din persoanele dragi tie alaturi daca langa tine e putiu. Nu ai o familie langa care sa fi, nu ai o iubita, nu ai pe cineva drag. Astept atat de mult clipa in care casa va fi plina in prag de sarbatoare. Sa ne uram toate cele bune, sa ne despachetam cadourile, sa ne imbratisam si sa ne multumim pentru tot ce traim impreuna. Am sa fac tot ce-mi sta in putere ca atunci cand copilul meu va fi pe lume sa nu simta si sa nu traiasca aceste sentimente oribile de singuratate. Nu merita nimeni sa fie singur de Craciun, insa se pare ca eu am meritat mai mult de atat. Nu vrea sa-mi plang acum de mila si nici n-am sa incep cu tot felul de suferinte, doar sper si imi doresc ca in fiecare an, ca acest Craciun sa fie ultimul ce-l voi traii in SINGUR.