Pfff mi-e atat de greu sa vorbesc
despre ea. Mi-e atata de greu sa ma intorc in timp. Nu, nu pentru ca
am fost ranit, nu pentru ca-mi doresc sa uit de acele momente
petrecute alaturi de o fata minunata, ci pentru ca mi-e teama. De ce
mi-e teama? Nu stiu. Mi-e teama de sentimente, mi-e teama de mine,
mi-e teama de oamenii din jurul meu, mi-e teama de lume in care
traiesc si pe care o urasc. Urasc rautate, parsivenia, lasitatea si
tradarea. Desii nu sunt departe de ele, desi si eu sunt asa chiar
daca urasc toate asta. Sunt momente din viata mea pe care mi le
amintesc cu greu sau pe care nu vreau sa mi le amintesc deloc.
Amintirile ne fac de multe ori slabi. Ne fac sa devenim sclavii
trecutului. Nu, eu chiar vreau sa cred ca traiesc in viitor si vreau
sa spun ca prezentul face parte din mine. Nu ma mandresc cu trecutul
meu. Niciodata n-am facut-o, si de aceea nu prea vreau sa mi-l
amintesc. Insa sunt momente, putine e adevarat, pe care le-am trait
si care ma fac sa zambesc. Unul dintre momentele pe care mi-l
amintesc cu drag si o voi face mereu e acel in care viata mi-a adus-o
in fata ochilor pe fata care-mi va ramane mereu in suflet. Este fata
ce m-a facut sa cred, sa sper, sa visez, fata care a crezut in mine
si m-a facut sa vreau mai mult de viata. E fata pe care cu totii ne-o
dorim si la care visam. Am mai avut relatii dupa cea traita langa ea,
stiu ce inseamna sa-ti bata inima tare atunci cand esti in prezenta
ei si stiu cum e sa te uiti langa tine si sa te intrebi "ce
cauti langa ea?". Chiar pot spune ca viata mi-a oferit
posibilitatea de a intalnii destule feluri ale sentimentelor si acum
dupa ceva timp pot face o diferenta. Pot spune daca pentru mine a
insemnat cineva cu adevarat sau nu. Dau timpul inapoi, cu multi ani
in urma si imi amintesc parca traiesc si acum acel moment, ziua in
care am reintalnit-o. Eram vecini. Ne stiam de mult, dar cu toate
astea nu stiam mai nimic unul de altul. Ea pe atunci avea o relatie
cu un tip de mai bine de 2 ani. Parea a fi barbatul vietii ei. Era
fericita. Traia, sclipea, iubea. Eram invidios pe el si pe ceea ce
primeste. Imi amintesc si acum clipa cand ne-am intalnit si o priveam
in ochi. Avea o privire cum rar intalnesti. O privire pe care o visam
dar eram sigur ca niciodata n-am s-o intalnesc. Imi amintesc ca
atunci cand ne-am intalnit era cu el. L-am cunoscut. Sentimentul pe
care l-am avut in acel moment nu-l pot exprima in cuvinte. Nu cred
ca-l voi putea exprima niciodata cu adevarat, insa stiu sigur ca nu-l
voi mai simtii niciodata cu atata intensitate. Era ura, invidie,
gelozie, era ceva ce poate de putine ori sau poate niciodata nu vom
simtii. Din acel moment am vrut s-o revad, sa vorbesc din nou cu ea,
sa stiu ce face, ce simte, ce primeste in schimbul sentimentelor
oferite. Sa stiu daca este fericita si imi doream cu tot sufletul meu
ca sentimentele oferite sa nu fie pentru el. Da stiu, sunt rau. Sunt
o jigodie atunci cand vine vorba de sentimente. Urasc oamenii ce se
iubesc pentru ca-i invidiez. E o invidie prosteasca, dar de care nu
pot scapa. Dupa ce ne-am intalnit atunci pe strada, nu a mai durat
mult si ne-am revazut tot intamplator, pentru ca pe vremea aceea nu
exista nebunia cu schimbul numerelor de telefon, ca sa nu mai vorbesc
de mess sau feisbuc. Ne-am reintalnit si de data aceasta era singura.
Cand am vazut-o parca toata viata mea a renascut. Parca tot
intunericul ce ma inconjura si ratacirea pe care o aveam pana-n acel
moment disparuse. Totul era ireal, parea a fii cu adevarat un vis. Nu
mai exista nimic in jurul meu, decat ea. Fiind vecini ne-am promis ca
ne vom intalnii mai des si ca n-o sa mai lasam atat de mare pauza
intre noi. O intrebam mai mereu cum este viata alauri de el si ce
simte. Desii ma durea de fiecare data cand imi spunea ca-l iubeste si
ca traieste cu adevarat, ma bucuram ca o vedeam fericita. Sigur vei
spune ca eramnebun si cum de-mi puteam face atata rau. Nu te
contrazic, insa sunt momente in viata ce te fac sa-ti doresti sa fie
fericita decat sa fi tu fericit. Poate este prostie din partea mea si
vei spune ca sunt nebun ca ma gandeam mai mult la binele ei decat la
sentimentele mele. Iti voi raspunde ca esti lasi si ce faci tu nu
este deloc demn. Viata mi-a zambit intr-o zi si am aflat, desii nu
m-am bucurat, ca s-a despartit de el. Am afla mai tarziu ca tipul o
inselase. Mi-am pus si atunci si de foarte multe ori intrebarea "de
ce a facut-o?". Nu am putut intelege niciodata cum un om da cu
piciorul jumatatii lui cand primeste de la el tot ce si-a dorit
mereu. Nu stiu, acum vorbesc din prisma mea, normal. Imi povestea cu
lacrimi in ochi cat de mult a ranit-o si cat de mare e durerea din
sufletul ei. Nu i-am spus nici atunci si nici pe urma insa mi-am
promis ca daca intr-o zi voi avea sansa sa fiu in locul lui, voi avea
grija sa-i ofer toata dragostea de care are nevoie. A trecut ceva
timp dupa aceste momente triste din viata ei. Ne intalneam aproape in
fiecare seara. Ne povesteam, ne vorbeam, ne plangeam unul altuia.
Devenisem prieteni buni si cu incredere unul in altut. A venit si
ziua in care mi-am luat inima in dinti si i-am spus ce simt pentru
ea. Mi-am spus ca daca nu-i spun adevarul si nu pun sentimentele pe
tava, nu pot sa mai traiesc. Cum poate era de asteptat, a fost
refuzat si mi-a spus ca ma vede ca pe un prieten si ca cel mai tare
ii e frica sa n-o ranesc, pentru ca atunci nu stie daca va mai avea
puterea sa se mai ridice. I-am promis ca o voi iubii si o voi face sa
simta cu adevarat ca traieste, insa nu m-a crezut. Iti formase un
scut atata de puternic in jurul ei incat nu putea scapa de el. Am
inteles, am acceptat si am sperat ca intr-o zi va intelege ca nu sunt
ca altii. A trecut mai bine de 6 luni pana cand i-am furat, da, chiar
i-am furat un sarut. Nu mai puteam, nu mai rezistam sa stiu ca e
departe de mine. Imi amintesc si acum ca m-a intrebat de ce am
facut-o si n-am stiu ce sa-i raspund. Nu-i placea sa ma balabai si
sa-mi caut cuvitele. Vroia sa vada in mine un barbat adevarat. Un
barbat care nu se timoreaza, care nu se balbaie, care stie ce vrea,
un barbat adevarat. Mereu imi spunea ca vrea sa vada in mine omul pe
care si-l doreste si la care viseaza. Am cautat sa ma schimb si sa
fiu asa cum vrea. Nu pentru ai face pe plac sau pentru a mintii.
Aveam increde in dorintele ei si eram sigur ca daca voi ajunge sa fiu
asa cum vrea, voi devenii cu adevarat barbat. A fost mereu omul care
a avut incredere in mine si care si-a dorit sa nu fiu calcat in
picioare de nimeni. Ma vroia un stalp pentru atunci cand viata o va
pune la incercare. Un stalp pe care se poate sprijinii atunci cand va
fi la greu. Dupa acel prim sarut pe care mi-l amintesc si acum ca
fost in ploaie. Ce poate fi mai frumos si mai romantic decat primul
sarut in ploaie? Nu stiu cum e pentru altii, insa eu am visat mereu
la el. Vedeam scene in filme petrecanduse in astfel de momente si imi
doream sa mi se intample si mie. E frumos sa-ti doresti ceva cu
adevarat, pentru ca atunci cand iti doresti cu tot sufletul e
imposibil sa nu se indeplineasca. Viata mea s-a schimbat din acel
moment. Petreceam din ce in ce mai multe momente alaturi de ea. Ii
spuneam mereu ce simt pentru ea si ca ea va ramane prima mea iubire
adevarata. Normal ca nu ma credea, normal ca-i era frica si nu ar fi
surprins-o niciodata momentul in care m-ar fi vazut cu alta sau sa-i
spun ca nu mai vreau sa mai fim impreuna. A fost mai bine de 2 ani
jumate impreuna, timp in care i-am oferit sentimentele mele. Timp in
care vietile noastre si planurile noastre ne includeau pe amandoi.
Imi amintesc ca am vrut sa plecam la mare cu gasca noastra de
prieteni si cand i-am cerut lu taica'miu bani pentru mare a spus ca
nu are si ca daca vreau sa merg la mare atunci sa merg sa muncesc
sa-mi strang bani si sa ma duc. Ne-am dorit atat de mult sa mergem
impreuna la mare incat eu mi-am cautat de munca incat sa fac rost de
bani cat mai repede si sa mergem. Ea lucra pe vremea aia. Ea a dat
mult mai repede piept cu viata si a facut-o sa se luptea cu ea. Am
apreciat mereu asta la ea si asta a fost unul din motivele pentru
care m-a facut sa vad ca nu este o fata oarecare. Ne-am strans bani,
normal ca eu am strans putini si n-am avut suficent. Era o chestie
super misto pe atunci, ca nu banii ne tineau uniti, ci sentimentele.
Nu conta ca ieseam in parc sau mergeam undeva si nu aveam bani sau
aveam bani de o sticla de apa din care beam amandoi, atata timp cat
noi eram impreuna. A fost 4 zile petrecute la 2 mai de neuitat. Ca si
acum, partea mea financiara nu era prea buna si de foarte multe ori
nu-mi permiteam sa ies cu ea la suc. Nu conta asta. Apreciam la ea
faptul ca desii stia ca nu am bani nu avea pretenii. Sentimentele
care ii le ofeream erau suficente pentru a nu simtii absolunt nici o
lipsa. Si timpul a trecut, si eu cu cat inaintam in relatie cu atata
mai mult prindeam curaj si ma credeam de neinvins. Putereea ce
distruge pe oricine. Da-i incredere deplina unui om si sigur o sa
stie foarte bine cum sa-si bata joc de ea. Asta am fost eu. Primeam
de la ea tot ce-si putea dorii cineva si la care putea visa, insa pe
vremea aia eu fiind doar un copil am calcat sentimentele ei in
picioare. Am ranit-o, mi-am batut joc de ea. Nu a meritat niciodata
asta si nici nu o sa merita vreodata. Timpul a trecut, eu am trecut
ca si ea prin diverse relatii, unele mai lungi altele mai scurte,
unele aventuri, altele nu, si am crezut mereu intr-o postie ca tot ce
conteaza e sa-ti traiesti viata. Nu, nu asa trebuie sa gandesti si
asta nu face decat sa te injosesca. Acum dupa ce timpul a trecut,
dupa ce am vazut ce inseamna cu adevarat pot spune ca tot ce conteaza
este iubirea si ca doar sentimentele te tin in picioare. Timpul a
trecut destul de mult de atunci. Nu ne-am vorbit multa vreme insa
desii nu-mi doream, eu imi aminteam mereu clipele traite alaturi de
ea. Poate te vei intreba de ce am ales sa plec de langa ea cand aveam tot ce-mi doream. Raspunsul e foarte
simplu "din prostie". Cand te saturi de prea mult bine si
mai ales cand nu stii sa apreciezi ceea ce primesti, iti bagi
picioarele si o iei pe coclauri. Acum poate ca ma intelegi de ce spun
ca nu sunt mandru de faptele din trecutul meu. Anul acesta am reusit
sa ne vorbim din nou, sa ne privim in ochi si sa ne reamintim de
clipele traite impreuna. Nu a fost usor pentru nici unul dintre noi.
Pentru mine a fost destul de greu sa recunosc ca am fost un prost si
ca n-am stiut deloc cum sa o respect. Am facut ce nu mi-am dorit
niciodata si ma urasc pentru asta. Am ranit-o. Ea mi-a spus ca s-a
schimbat si ca viata i-a mai dat o mare palma de cand cu mine si ca a
facut-o sa se baricadeze si mai mult decat a facut-o atunci cand am
intalnit-o eu si ca nu va mai putea sa ma primeasca in inima ei. O
inteleg si nu o condamn. Merit tot chinul din lume desii o vreau
inapoi, o vreau din nou in viata mea. Nu sunt urat si nici prost.
Cineva imi spunea ca am un mare atu si anume simtul umorului si ca
asta ma face placut si ma face sa aduc langa mine foarte multi
oameni. Insa nu vreau asta. Nu vreau pe nimeni altcineva in viata
mea, decat pe ea. Dupa tot acest timp pe care l-am trait alaturi de
diferite femei si care mi-au oferit mai mult sau mai putin sentimele
lor, pot spune ca femeia care ma va face fericit o sa ramana ea. Imi
amintesc ca mi-a spus mai demult ca noi indiferent unde vom fi si
chiar daca vom avea familie total separat unul de celalalt, noi
niciodata nu vom uita unul de altu si partea care imi place foarte
mult cum a sunat a fost, ca mi-a spus ca vom fii cei mai buni amanti.
M-a amuzat atunci si nu am crezut asta. I-am spus sa nu se mai uite
la filmele siropoase pentru ca-i dau vise. A spus ca-s prost si ca o
sa-i dau dreptate mai tarziu si asa a fost. Nu vad si sunt sigur ca
nu voi mai intalnii in viata mea o femeie mai potrivita pentru mine.
O fata care sa-mi ofere iubirea, sentimentele, trairi si clipe mai
placute. Nu de mult timp ne-am vorbit si mi-a spus ca-mi ofera o
ultima sansa. M-am bucurat foarte tare si pentru moment am crezut ca
visez si acum vreau sa cred ca asa a fost. Nu a durat mult timp
aceasta sansa, ca a si venit ziua in care mi-a spus ca nu mai poate
avea incredere in mine si ca mai bine ramane prieteni. Poate ca am
primit o sansa, o carte pe care n-am stiut s-o joc si ea s-a plicisit
si a inchis jocul. Nu inteleg de ce a facut asta. Tre' sa recunosc ca
ma asteptam sa intre in joc si intr-o zi cand jocul e mai aprins sa
se ridice de la masa si sa spuna ca ea se retrage. Insa nu mi-a
pasat. Am vrut sa intru in acest joc. Sa-l joc si sa ma bucur de
orice moment alaturi de ea. Imi propusesem ca daca totul va merge
bine intre noi, de sarbatori sa-i ofer inelul de logodna. Vreau sa
fie femeia ce-mi va fi alaturi tot restul vietii mele. O doresc
nespus de mult. Nu cred ca-i voi putea spune vreodata cat de mult imi
doresc sa fim impreuna si cat de fericit as fi alaturi de ea. Poate
vei intreba daca voi fi din nou prost si atunci cand voi primii totul
de la ea, daca voi mai pleca. Nu, chiar nu voi mai pleca si nici n-o
voi mai rani. Am avut destul timp la dispozitie sa cantaresc
sentimentele, sa stiu ce-mi doresc cu adevarat si sa spun ca doar
alaturi de ea pot fi fericit. Chiar si acum dupa ce mi-a spus ca nu
poate fi nimic intre noi si ca a fost o prostie ce a facut, sa-mi
spuna ca mai am o sansa, chiar si acum daca ar revenii si mi-ar spune
ca ma vrea in viata ei, chiar si acum as vrea sa fie sotia mea. A
fost, e si va ramane sufletul meu. Sper ca viata sa-mi surada din nou
si sa fie asa cum imi doresc. Imi doresc ca viata mea sa fie alaturi
de ea.
