Trairi

Sunt momente, clipe, secunde, in viata ta, ce-ti vine sa-ti iei lumea-n cap. Iti vine sa pleci undeva departe si sa nu mai auzi de nimeni. Sa stai singur si sa nu mai fi deranjat. Sunt momente cand amintirile iti trec prin gand si te fac sa speri, sa visezi. Imi amintesc si acum  ziua in care trebuia sa iau viata in piept. Credeam ca voi darama munti. Stiam foarte bine ca nu-mi va fi usor, insa am visat si intr-o zi, am reusit. Imi amintesc si acum ziua in care tata imi spunea ca sunt doar un "parazit" si ca sunt bun doar sa consum. Acum a venit ziua in care i-am demonstrat ca ma pot sustine singur si ca nu voi "tine umbra pamantului degeaba" asa cum obisnuia sa-mi spuna. Imi amintesc de prima mea dragoste, ce m-a facut sa visez, sa sper, sa simt, si sa am puterea de a o lua de la inceput indiferent cat de greu imi va fi. Amintirea zilei in care nu ma temeam de nimic doar pentru ca o aveam alaturi si ma credeam mai puternic decat oricine. Acum imi dau seama cat de importanta poate fi iubirea pentru om. Daca e ceva cu adevarat ce te poate ridica, atunci cu siguranta doar ea o poate face. Acum stau singur intre cei patru pereti crapati si murdari, afumati cu fumul de tigara si imi trec tot felul de chestii prin minte. As vrea sa ies sa dau piept cu jungla ce se afla dincolo de acesti pereti, insa ma tem. Ma tem de "uraganul" ce ma poate darama si n-am cum sa-i tin piept. Mi-e teama de ziua in care ma voi rataci si n-am sa mai stiu drumul spre casa. Mi-e teama de ziua in care am sa vin acasa si va fi lafel ca in acest moment,  pustiu. Mi-e teama de intunericul noptii lafel cum mi-e teama si de intunericul din sufletele celor din jurul meu. Sunt momenete in care realizez ca totul din jurul nostru e un cosmar si toti cei ce-ti sunt prin prejur sunt doar niste hiene lihnite de foame ce incearca la fiecare secunda sa faci un pas gresit si sa te sfasaie. Egoul imi spune mereu sa fiu puternic sa nu ma las, sa lupt si sa calc in picioare pe oricine incearca sa-mi faca rau. Pentru cateva clipe reusesc sa-mi fac curaj si sa pasesc dincolo de "rezervatie". Dau piept cu ei si incep sa ma lupt, insa nu dupa mult timp ma gandesc daca-si are rost sa fac toate astea. Sa lupt la nesfarsit cu tot raul din jurul meu. Pe zi ce trece, imi dau tot mai mult seama ca toata viata e o lupa nesfarsita, insa stiu bine ca intr-o zi voi invinge raul si la fel mai stiu ca intr-o alta zi va fi prea tarziu. Voi fi rapus de sfarsitul sforii aflate pe mosor.