Ireal

In acasta dimineata am ajuns la o concluzie: nimic din ce e in jurul nostru nu e real. Da, stiu, imi vei spune ca vorbesc prostii si ca aberez. Nu, chiar nu e asa. Nu ti s-a intamplat niciodata  sa faci ceva si sa te simti ca prin vis? Nu te-ai luptat sa realizezi ceva si cand ai ajuns la final ti-ai dat seama ca e cu totul altceva? Uite de exemplu "dragostea". Traiesti intr-un vis in care "ea" te iubeste, in care "ea" lupta cu viata alaturi de tine si intr-un final realizezi ca esti singur si dragostea pe care credeai ca o primesti pana atunci, defapt e doar in mintea ta. Imi amintesc si acum cand am intalnit-o pe "ea" si totul din jurul meu era frumos. Traiam clipe nemaiintalnite, clipe pe care le credeam doar in filme. M-am luptat cu "munti", cu zei, chiar si cu proprii parinti. Eram convins ca si ea ar face la fel ca mine, ca oricand va fi pregatita sa se lupte pana la ultimile puteri pentru dragostea noastra, insa toate aceastea au fost doar in mintea mea. Nu am fost decat un "pod de trecere" asa cum imi spuneau prietenii, pe care oricum nu-i credeam. Am fost doar un actor in filmul ei. Imi amintesc si acum visul pe care mi l-am dorit realizat. Ma vedeam sus, acolo unde nimeni nu ma credea si intr-un final cand m-am trezit eram in aceeasi groapa pe care mi-o sapasem. Imi amintesc cand visam cu ochii deschisi si spuneam ca am realizat ce altii nu credeau, iar acum cand imi amintesc, imi dau seama ca n-am facut nimic. Pe zi ce trece te vezi altcineva, te-ai vrea altcineva si intr-un final ramai doar tu, un "ireal"